Yoghinii au o tehnică de meditaţie care îi ajută să înţeleagă că nu sunt corpul lor. Toată ziua ei îşi spun lor înşişi, „Sunt conştient că fac asta şi asta.” Făcând acest lucru, ei simt un fel de detaşare de corpul lor şi activităţile acestuia. În timp ce un yoghin mănâncă, de exemplu, îşi va spune: „Sunt conştient de faptul că mănânc ... sunt conştient de faptul că gust ceva dulce.” El nu se adânceşte în gust – ci el stă puţin deoparte de acesta. El treptat se detaşează de toate activităţile corpului, senzaţii, sentimente ş.a.m.d. El este conştient că lucrurile se întâmplă, însă nu este atins de aceasta. El este liber de mişcarea valurilor senzaţiilor, gândurilor ş.a.m.d. care trec peste el. El este centrul calm al furtunii care este dezlănţuită în jurul lui. Un astfel de yoghin şi un hedonist sunt perfect opuşi în conştiinţă. Yoghinul este detaşat de corp iar hedonistul se adânceşte în acesta – încercând să savureze fiecare gâdilare senzorială plăcută. Şi adâncindu-se în gratificarea senzorială, el se adânceşte în simţurile materiale – şi-anume, el se adânceşte şi mai mult în falsa identificare cu corpul.